Negociere competitivă
Procedură în care autoritatea negociază condițiile contractului cu candidații selectați, în cazuri expres prevăzute de lege.
Actualizat:
Negocierea competitivă este o procedură în două etape în care, după selecția candidaților, autoritatea contractantă negociază cu aceștia ofertele inițiale pentru a le îmbunătăți conținutul. Poate fi folosită doar în situațiile expres prevăzute de lege — de exemplu când nevoile autorității nu pot fi satisfăcute prin soluții imediat disponibile.
Cerințele minime și criteriile de atribuire nu se negociază; ele rămân fixe pe toată durata procedurii.
În prima etapă se depun solicitări de participare, iar autoritatea selectează candidații după criteriile de calificare și selecție anunțate. Doar cei selectați primesc invitația de a depune oferta inițială — de aici începe negocierea propriu-zisă, care se poate desfășura în runde succesive, cu reducerea numărului de oferte pe baza criteriilor de atribuire, dacă documentația a anunțat această posibilitate.
Greșeala tipică a ofertantului este să trateze oferta inițială ca pe o ciornă. Autoritatea își poate rezerva dreptul de a atribui contractul pe baza ofertelor inițiale, fără nicio rundă de negociere; dacă anunțul prevede asta, oferta inițială trebuie să fie una cu care ești dispus să semnezi.
A doua greșeală este încercarea de a negocia ce nu se negociază. Prețul, termenele, soluția tehnică și condițiile contractuale se pot îmbunătăți; o cerință minimă din caietul de sarcini sau ponderea unui factor de evaluare nu. Orice modificare a specificațiilor în timpul negocierii trebuie comunicată în scris tuturor ofertanților rămași în competiție, cu timp suficient pentru a-și ajusta ofertele.
Nu se confundă cu negocierea fără publicare prealabilă, o procedură excepțională, cu invitație directă, admisă doar în cazuri strict limitate — de exemplu după o procedură anterioară fără nicio ofertă adecvată.