Verifică grila de evaluare
Un criteriu prost nu se rupe și nu dă eroare. Dă un câștigător — de obicei operatorul deja instalat, cu brevete și contracte identice în spate, adică exact firma care n-avea nevoie de o procedură de inovare. Greșeala se vede peste doi ani, în livrabil. Sunt opt tipare cunoscute care produc rezultatul ăsta; le căutăm pe toate.
Întrebări frecvente
De unde vin cele opt tipare?
Din materialul atelierului de achiziții de inovare organizat pe 14 septembrie 2026 pentru ANAP, în cadrul proiectului de sprijin tehnic al Comisiei Europene derulat cu Banca Mondială (25RO46, 25RO49). Materialul le numește „common failures” și, pentru fiecare, indică ce anume ar trebui folosit în loc. Noi le-am transformat în verificări.
De ce ar fi greșit să cer brevete sau cheltuială de cercetare?
Pentru că măsoară altceva decât te interesează. Sunt indicatori care favorizează operatorul instalat: o firmă mică poate avea exact capacitatea de a rezolva problema ta fără niciun brevet, iar un portofoliu mare de brevete nu spune nimic despre această provocare. Ce se măsoară util e echipa, metoda și resursele efectiv alocate.
De ce e o problemă să cer contracte anterioare identice?
Într-o procedură de inovare e o contradicție logică: dacă soluția a mai fost livrată identic, nu e inovare. În plus, elimină din start firmele care au rezolvat probleme comparabile ca dificultate în alt domeniu — exact profilul care aduce o abordare nouă. Ce se cere în loc: valoare publică și complexitate comparabile, nu obiect identic.
Ce înseamnă că verdictul bun se numește „de recitit”?
Înseamnă că nu-ți promitem ce nu putem verifica. Instrumentul caută formulări cunoscute; nu înțelege intenții și nu poate citi o grilă scrisă curat care ascunde o cerință restrictivă. Dacă verdictul pozitiv s-ar numi „conform”, cineva l-ar folosi ca ștampilă pe un document pe care nu l-a citit nimeni. Absența unei constatări nu e o garanție — e absența unei constatări.
Procedura de inovare există deja în legislația românească?
Nu în forma aceasta. Astăzi, Legea 98/2016 prevede parteneriatul pentru inovare și dialogul competitiv. Propunerea de Regulament european COM(2026) 590, publicată la 9 septembrie 2026, le desființează pe amândouă (art. 31) și le înlocuiește cu o procedură de inovare în cinci faze (art. 41-45), cu consultare de piață obligatorie de minimum două luni și cu praguri minime de trecere între faze. Regulamentul nu e încă adoptat — se aplică la doi ani de la intrarea în vigoare.
De ce contează pragurile între faze?
Pentru că fără ele proiectele slabe continuă: nimeni nu are mandatul de a le opri, iar banii curg până la capăt. E mecanismul care a produs cel mai citat eșec european din domeniu — programul polonez de autobuze fără emisii, unde două proceduri succesive au fost anulate fără ca vreun contract de dezvoltare să fie semnat. Art. 41 alin. (3) cere explicit scoruri minime pentru trecerea în fiecare fază.