Criteriu de atribuire
Regula după care se desemnează oferta câștigătoare: preț, cost sau cel mai bun raport calitate-preț/calitate-cost.
Actualizat:
Criteriul de atribuire stabilește cum se alege câștigătorul dintre ofertele admisibile. Legea 98/2016 permite: prețul cel mai scăzut, costul cel mai scăzut (calculat pe ciclul de viață), cel mai bun raport calitate-preț și cel mai bun raport calitate-cost.
La criteriile calitative, oferta se punctează pe factori de evaluare cu ponderi anunțate în documentație. Pentru anumite categorii de achiziții (de exemplu cele cu componentă intelectuală semnificativă), legea restricționează folosirea exclusivă a prețului.
Criteriul se aplică numai ofertelor care au trecut de excludere, calificare și conformitate. De aceea, cea mai mare diferență de preț nu salvează o ofertă neconformă, iar cea mai bună notă tehnică nu ajută dacă oferta a fost respinsă înainte de punctare.
Greșeala obișnuită la raportul calitate-preț este calculul intuitiv. Punctajul prețului se obține, de regulă, prin raportare la cel mai mic preț admisibil, deci depinde de ceilalți ofertanți. Simularea mai multor scenarii arată dacă un punct tehnic în plus valorează mai mult decât o reducere de preț.
Criteriul de atribuire, factorii, ponderile și algoritmul nu se schimbă după depunerea ofertelor. Dacă le consideri neclare sau nelegate de obiectul contractului, le clarifici sau le contești în termenul pentru documentație, nu după ce rezultatul nu îți convine.
Documentația trebuie să spună și ce se întâmplă la egalitate de punctaj. Dacă regula lipsește sau e ambiguă, ceri clarificare înainte de depunere.