Devizele F1-F5
Formularele standard de devize la lucrări: centralizatoare, liste de cantități și consumuri de resurse.
Actualizat:
La contractele de lucrări, propunerea financiară se detaliază prin formularele de deviz cerute de documentație. Structura uzuală: F1 — centralizatorul cheltuielilor pe obiectiv; F2 — centralizatorul cheltuielilor pe categorii de lucrări, pe obiecte; F3 — listele cu cantitățile de lucrări pe categorii; F4 — lista utilajelor și echipamentelor tehnologice; F5 — fișa tehnică a utilajului sau echipamentului. Consumurile de resurse (materiale, manoperă, utilaj, transport) se prezintă în listele separate cerute de documentație. Forma exactă este întotdeauna cea din formularele autorității.
Regula de aur: rețeaua de corelații trebuie să fie perfectă — F1 = suma F2, F2 = suma F3 aferente, cantitățile din F3 = cele din caietul de sarcini, iar totalul din formularul de ofertă = totalul F1. Orice ruptură în lanț este o vulnerabilitate a ofertei.
Eroarea cea mai frecventă nu e de calcul, ci de cantitate. Listele de cantități ale autorității nu se modifică: dacă o cantitate ți se pare greșită, ceri clarificare înainte de depunere. Un F3 cu cantitatea „corectată” de ofertant nu mai corespunde cerinței, iar oferta riscă să fie neconformă.
A doua: poziții lăsate fără preț sau cu preț zero. O poziție neofertată nu e o economie, ci un semn că oferta nu acoperă integral lucrarea; comisia va cere explicații, iar răspunsul nu poate adăuga ulterior un preț nou.
A treia: cotele aplicate inconsecvent. Cheltuielile indirecte și profitul se aplică la fel în toate devizele; o cotă diferită pe un obiect, fără justificare, iese imediat la o verificare încrucișată și ridică întrebări de preț neobișnuit de scăzut pe pozițiile afectate.
Ultimul control: utilajele din F4 și din listele de consumuri trebuie să fie cele declarate la capacitate tehnică, iar manopera trebuie să fie compatibilă cu graficul de execuție din propunerea tehnică.